"Dear Evan Hansen", Val Emmich,  Justin Paul, Steven Levenson, Benj Pasek 

Pe 1 ianuarie terminam această carte. De obicei, mă cam grăbesc cu recenzia, fiind încă sub influența emoțiilor, așa că m-am hotărât ca, de data asta, să aștept puțin. Și bine am făcut că am lăsat timp să se așeze toată povestea. 

Traducerea în română o găsiți la Storia Books, (https://storiabooks.ro/), sub numele "Dragă Evan Hansen". 

Este vorba despre un băiat cu mari probleme de anxietate, fără prieteni, care primește ca temă de la terapeutul lui să își scrie în fiecare săptămână câte o scrisoare motivațională care să înceapă cu "Dear Evan Hansen, today's going to be an amazing day and here's why...". Numai că lucrurile se complică în momentul în care Connor Murphy își scrie numele pe ghipsul lui Evan, găsește una dintre scrisori, deloc motivațională, pleacă cu ea, apoi se sinucide... Iar la câteva zile după, familia lui Connor vine la școală cu scrisoarea, crezând ca este biletul de adio la fiului lor, iar Evan a fost prietenul lui cel mai bun. De aici situația începe să se complice, dar vă las pe voi să descoperiți mai departe. 

Ce mi-a plăcut foarte mult a fost faptul că această carte aduce în discuție probleme de sănătate mintală (anxietate, suicid, depresie) la adolescenți, lucru care mi se pare extrem de important, mai ales în contextul actual. Relațiile mi se pare că sunt analizate destul de bine, mai ales cele dintre părinți și copii. Cred ca e prima carte YA depre care pot să spun că adulții sunt credibili, i-am simțit ca pe niște ființe reale. 

"I'm left with a loneliness so overpowering it threatens to seep from my eyes. I have no one." [...]"I wish I was a part of something. I wish that anything I said mattered, to anyone. I mean, let's face it: would anybody even notice if I disappeared tomorrow?"

Citatul acesta mi s-a părut atât de revelator, încât a trebuit să iau o pauză de la citit. Cât de singur te poți simți atunci când nimeni nu încearcă măcar să te vadă, chiar dacă ești într-o mare de oameni? Câți dintre noi nu au simțit nevoia de a fi văzuți, auziți, înțeleși?

Cu toate astea, aș fi vrut mai multe capitole cu Connor, din perspectiva lui. Cam la puțin după jumătatea cărții, am început să simt că o cam ia pe arătură cartea, lucrurile scapă de sub control și nimeni nu suferă nicio consecință.  

Un alt lucru care mi-a displăcut a fost așa-zisa relație a lui Zoe și Evan... Nu știu cum e în musical (am uitat să precizez că povestea e bazată pe un Broadway musical), dar în carte a fost forțată și fără sens.  Iar finalul a fost, din nou, problematic pentru mine. După absolut tot ce s-a întâmplat (e-mail-uri false, povești inventate etc.) nimeni nu suferă nicio consecință, toți își văd de viața lor, totul se termină cu bine. E imoral și ilegal ce au făcut Evan și Jared. După ce am terminat cartea, am simțit revoltă și milă pentru modul în care cineva a profitat, practic, de moartea lui, pentru un dram de recunoaștere socială. 

Mai las, la final, un citat interesant și îndemnul de a citi cartea și a vedea piesa (nu am găsit pe youtube varianta originală, dar am gasit o variantă regizată de un masterand al Academiei Naționale de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca, 2018, care arată destul de bine), dar și de a încerca să exersați, mai ales în contextul actual, mai multă empatie și atenție la cei din jur. Nu se știe niciodata ce lupte poartă cineva, în spatele aparentului scut.

"I don't affect anyone. I'm nonexistent."